Rolul multiplu al zonei umede

Zona umedă are o multitudine de valori, funcții și utilizări, dintre care unele sunt:

• Controlul inundațiilor: reține apele râului Strymon și previne riscul de inundații în câmpia Serres.
• Irigații: furnizează apă pentru irigații într-o mare parte a prefecturii Serres.
• Pescuit: este unul dintre cele mai bogate lacuri în pește din țară.
• Biodiversitate: lacul, cu vegetația sa umedă și munții care îl înconjoară, oferă adăpost și hrană multor specii de animale sălbatice.
• Științific: este un domeniu important de cercetare științifică privind zonele umede, gestionarea acestora și efectele antropice asupra funcțiilor acestora, datorită diversității bogăției sale biologice și a activităților care se dezvoltă în zonă.
• Educațional – Educațional: zona umedă și zona înconjurătoare sunt potrivite pentru educația și formarea în domeniul mediului pentru studenți și adulți.
• Recreativ – Ecoturism: poate oferi vizitatorului odihnă și liniște și poate fi un centru pentru dezvoltarea unor activități recreative ușoare.
• Economic: zona umedă este o sursă semnificativă de venit pentru fermieri, crescători de animale și pescari, în timp ce, odată cu dezvoltarea continuă a ecoturismului, noi profesii prosperă în zona mai largă (servicii de informare, catering, ospitalitate etc.).

Parcul Național Lacul Kerkini a fost înființat în noiembrie 2006, cu scopul de a proteja zona ca patrimoniu natural național, bazat pe:

• Monitorizarea și planificarea sistematică a proiectelor de management al parametrilor ecologici ai zonei.
• Paza și supravegherea continuă a zonei protejate.
• Coordonarea eficientă a serviciilor și organismelor competente.
• Pregătirea de programe care vizează educația de mediu, informarea și conștientizarea publicului și a organismelor.
• Asigurarea politicii sociale, consensul și participarea etc.

Suprafața totală a zonei protejate se ridică la aproximativ 831.000 de acri. Zona protejată include zonele de la Kastanoussa la vest până la Charopos și Agistro la est, Iraklia la sud-est și Lithotopos la sud. Sunt incluse zonele muntoase Kerkini (Beles) în nord și Mavrovouni și Dysoros (Krousia) în sud-vest.

Există patru zone de protecție, care sunt:

• Zona de protecție absolută a naturii.
• Zona de protecție a naturii.
• Zona de ecodezvoltare A.
• Zona de ecodezvoltare B.

În fiecare zonă, se aplică reglementări și/sau interdicții specifice, în funcție de importanța ecologică și sensibilitatea fiecărei zone.

Convenții internaționale aplicabile Parcului Național Lacul Kerkini.

Pentru Parcul Național, se aplică următoarele convenții și directive internaționale ale Uniunii Europene:

• „Acordul privind zonele umede de importanță internațională, în special zonele umede”, cunoscut sub numele de Convenția Ramsar.
• Convenția privind conservarea speciilor migratoare ale faunei sălbatice (Convenția de la Bonn).
• Convenția privind protecția vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (Convenția de la Berna).
• Directiva 79/409/CEE, astfel cum a fost codificată prin Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice.
• Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a faunei și florei sălbatice.
• Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii apei.

Știați că:

Primăvara, suprafețe întinse din partea de nord

și de nord-est a lacului sunt acoperite

de plante acvatice, cum ar fi nufărul galben.

Etichete: Lacul Kerkini